Bunastarea
Bunastarea la care se gandesc de obicei oamenii e cea exterioara, referitoare la bunurile materiale, considerand ca cine are bunastare exterioara e multumit, fericit, deci are si bunastare interioara. Bunastarea interioara inseamna de fapt ca sufletul, mintea si trupul nostru sunt in stare buna.
Sufletul e in stare buna cand conexiunea lui cu Tatal Ceresc e in stare buna. Tatal Ceresc transmite permanent lumina, iubire, si tot ceea ce o fiinta are nevoie; ii transmite toata bunastarea posibila. Daca conexiunea e buna, sufletul le va primi pe toate si le va intelege. Va intelege de asemenea si ce asteapta Tatal Ceresc de la el sa faca, sa realizeze la un moment dat, care e drumul in viata si care e sensul existentei sale. Acest lucru trebuie sa se intample permanent, sa fie o curgere continua pe conexiunea cu Tatal Ceresc. Sufletul se simte atunci linistit si bucuros.
Mintea e in stare buna cand e coborata in inima si atunci in ea se revarsa bunastarea care vine dinspre Tatal Ceresc prin suflet. Mintea trebuie sa fie orientata spre interior, cat mai mult posibil. Toate gandurile si grijile sunt daruite Tatalui Ceresc. Focalizarea este pe conexiunea cu Tatal Ceresc si nu pe toate conexiunile pe care le avem cu toti oamenii. Aceasta intoarcere spre interior nu inseamna dezinteres fata de ceea ce se intampla in exterior, sau fata de persoanele din apropiere. Inseamna insa ca renuntam la curiozitate ( oare ce face vecinul acum in casa?) si la grija lumeasca fata de aproapele ( sa am grija sa nu i se intample ceva copilului, sa nu uit sa-i spun ceva colegului). Daca avem ceva de facut pentru aproapele nostru, Tatal ne va transmite acest lucru pe conexiunea pe care o avem cu El si atunci vom reactiona corespunzator. Astfel nu e necesar sa verificam permanent ce se intampla pe toate conexiunile noastre cu oamenii pentru a decela ce avem de facut pentru ei.
Bunastarea fizica reprezinta o interactiune cu propriul organism. Avand liniste in interior, incerc sa inteleg ce anume are nevoie fiecare organ, parte a corpului, ce trebuie sa-i dau. Invat modul de a ma comporta cu fiecare organ in parte si ma adaptez permanent la nevoile reale ale corpului meu. Procedez insa la fel ca in cazul mintii, referitor la conexiunile externe cu oamenii. Similar in cadrul corpului, nu e necesar sa verific in continuu toate conexiunile interne cu toate organele, ci trebuie sa existe doar linistea interioara pentru a auzi daca un organ are nevoie de ceva.
Acest mod de a trai, orientat pe conexiunea cu Tatal Ceresc prin care se percepe tot universul ( oamenii din jurul nostru si chiar propriul corp) e caracteristic tuturor ierarhiilor ceresti. Si noi trebuie sa ni-l insusim. Se extinde astfel si perceptia noastra intrucat nu ne mai limitam la cateva conexiuni cu cativa oameni, ci pe conexiunea cu Tatal Ceresc percepem mult mai mult si mai profund universul. Perceptia propriei fiinte folosind aceasta conexiune ne permite sa ne dam seama care sunt necesitatile noastre reale, care sunt lucrurile de care avem nevoie pentru a merge inainte. Imi definesc necesitatile prin Tatal Ceresc, intrucat prin ochii Lui le vad mai bine. Traind in acest mod incepem sa ne contopim cu El, identitatea noastra de om incepe sa lase loc adevaratei noastre identitati, cea in care suntem una cu El. Si aceasta este Bunastarea noastra.
O consecinta a bunastarii noastre interioare este obtinerea bunastarii exterioare, materiale. Aceasta inseamna obtinerea tuturor bunurilor de care avem nevoie in viata noastra si pe care le primim prin voia Tatalui Ceresc.
